Mânăstirea Sadova


Categorie: Mănăstiri
Perioada: sec. XVII
Importanta: B
Cod LMI: DJ-II-a-B-08360
Adresa:
Localitate: sat SADOVA; comuna SADOVA
Judet: Dolj
Regiune: Oltenia

Ansamblul cuprinde:

Imagini

Mânăstirea Sadova

Imagini de arhiva

Nu exista imagini de arhiva
 

Localizarea aproximativa, la nivel de localitate


Descrieri/Comentarii

emilia / 09-Dec-2009

 Cel mai vechi document ce atesta existenta manastirii Sadova, este din 1530, prin care Vlad Inecatu intareste manastirii mosii "pentru ca-i este dat de Parvul banul Craiovescul". Un alt document, de la Matei Basarab, confirma aceasta ctitorire : "...aceasta sfanta manastire Sadova, fost-au facuta de lemn, de mai nainte vreme... inca de cinstitul si raposatul stramosul domniei mele, de jupan Barbu". Voievodul ctitor mentiona in 1646 ca manastirea era "de piatra, cu chilii si cu toate ce sa cade casei lui Dumnezeu". Asezamantul s-a bucurat si de atentia lui Constantin Brancoveanu, care zideste in afara zidurilor lui o bolnita, in 1692-1693. Pe harta stolnicului Cantacuzino figureaza ca o manastire mare, iar in actele administratiei austriece, cu mai multe mosii. Amenintata cu decaderea, Constantin Mavrocordat o inchina Mitropoliei Tarii Romanesti pentru a-i purta de grija. Manastirea a avut mult de suferit de pe urma razboaielor turco-austriece din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. In 1793, este refacuta partial de egumenul Pantelimon. Biserica "Sf. Nicolae" a fost restaurata intre 1903 si 1905, primind o infatisare cu totul noua. Vechea decoratie exterioara cu firide si arhivolte plate si parametrul din caramida aparenta, alternand cu benzi de tencuiala casetata, a fost distrusa, iar pe suprafata rasa s-a placat caramida moderna, care alcatuieste firide ale caror arhivolte sunt realizate din stuc decorat cu vrejuri, iar arcaturile turlei se descarca pe capiteluri de mortar pseudoclasice. Din vechea manastire nu a mai ramas astazi aproape nimic. Zidul de incinta, urmand un traseu de plan pentagonal neregulat, este daramat pana la 50-60 cm de la nivelul actual de calcare si acoperit cu pamant. Turnul-clopotnita din coltul de sud-vest al incintei pastreaza doar o jumatate din nivelul sau inferior - gangul de trecere ce a fost boltit cu o calota sferica. Din staretia care mai pastra inca un zid si foisorul cu arcade trilobate inainte de cel de al doilea razboi mondial, astazi sunt doar cateva fragmente de coloane, multe sfaramaturi de zid si poate parti inaccesibile din beciuri. In coltul de nord-vest, in afara incintei, mai exista inca bolnita din 1693-1694, parasita dar inca cu zidurile si boltile intregi, fara acoperis si fara usi si ferestre.

( Tereza Sinigalia - "Repertoriul Arhitecturii Tarii Romanesti 1600-1680" Editura Vremea, Bucuresti 2002 )